Biserica Boteanu - Ienii

București, Sector 1, Str. Boteanu nr. 8

Istoricul bisericii

Istoricul bisericii Istoricul bisericii Istoricul bisericii

În inima Bucureștiului, chiar in locul unde se întretaie bulevardul C. A. Rosetti cu strada Boteanu, dăinuiește, de peste trei sute treizeci de ani, una dintre cele mai vechi ctitorii ale capitalei: Biserica Boteanu-Ienii. Denumirea actuală provine din alăturarea numelui inițial al sfântului lăcaș, Boteanu, cu acela de Ienii, de la biserica Ienii atestată  documentar în 1611 și demolată imediat după cutremurul din 1977.

Privind cu trei secole în urmă, spre anul 1682, găsim prima urmă a sfântului lăcaș. Pe locul socotit în acele vremuri, hotarul de miază-noapte al Bucureștilor, în mahalaua numită "a Boteanului", un om pios, Jupân Mihul a ridicat, în apropierea gospodăriei sale, un mic lăcaș de rugă, din lemn. Documentele consemnează că era străjuit de un brad înalt, de la care localnicii i-au spus Biserica cu Brad sau Bradu-Boteanu.

Construită spre cinstea și pomenirea praznicului "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul", bisericuța jupînului Mihul care a îmbrăcat înainte de moarte schima monahală sub numele de Mihail Monahul, a dăinuit vreme de optzeci de ani. Pe la 1760, devenise deja neîncăpătoare pentru creștinii care populaseră zona în număr semnificativ și pe lângă aceasta, cosntrucția din lemn începuse să se degradeze. Se impunea așadar, ridicarea unei noi biserici. Îndatorirea a fost dusă la bun sfîrșit de Maxem şi Gheorghe Mihuleț, doi dintre urmaşii primului ctitor. Documentele spun despre ei că au fost chiar nepoții Jupânului Mihul. Pe temeliile ctitoriei strămoșești din lemn, aceștia au înălțat în timpul lui Scarlat Vodă Ghika, la 5 iunie 1760 o biserică în piatră, altfel spus, de cărămidă. În formă de cruce, fără pridvor,  de dimensiuni modeste, dar cu două turle impunătoare,  biserica avea la intrare o pisanie, din care se mai păstrează și astăzi. Slovele sale mărturisesc: "Această sfântă şi dumnezeiască biserică, ce este cu hramul Tăierea Capului Sfântului loan Botezătorului şi al Sfântului Gheorghe, întâi au fost clădită de lemn de dumnealui răposatul Jupân Mihul şi acum s-au făcut de piatră şi s-au împodobit după cum se vede, cu toată cheltuiala şi osteneala dumnealui jupân Macsen, dimpreună cu frate-său Gheorghe, feciori ai răposatului jupân Grigorie Miulet, în zilele Măriei sale Ion Scarlat Grigorie Ghika Voevod, la leat 7268, Iunie în 5."

Trecerea timpului a măcinat și biserica din piatră  și după 149 de ani a fost dărâmată. În anul 1908, s-a început ridicarea actualei biserici, prin sprijinul enoriașilor, dar mai ales prin donația consistentă făcută de Zoe Rioșanu născută Isvoranu, în amintirea răposatului său fiu, avocatul și deputatul Mihail Rioșanu al carui portret se păstrează pictat pe zidul de apus al pronaosului. Lucrările s-au desfășurat după planurile arhitectului N. C. Mihăescu, instruit la Ecole des Beaux-Arts din Paris. În formă de cruce bizantină și cu un adaos de pridvor la intrare, cea de-a treia ctitorie de proporții monumentale a fost așezată la nord față de locul celei de dinainte și a primit un al treilea hram despre care aflăm din pisania de la intrare.

"Această sfântă biserică, numită şi Bradu Boteanu s-a clădit a treia oară, adăogându-i-se hramul Sfinţilor Voievozi, cu ajutorul bisericii, al Cocoanei Zinca Izvoranul şi al enoriaşilor, între anii 1908-1911. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos Împaratul şi Dumnezeul nostru."

Între anii 1909 și 1911, pereții din interiorul actualei biserici au fost pictați în tempera, după stilul neobizantin de pictorul Vasile Damian. Ceea ce impresionează în mod deosebit este calitatea  decorativă a picturii, coloritul cald și luminos, ritmul și eleganta siluetelor.

Catapeteasma din lemn de stejar, cu coloane şi brâuri traforate, în care s-a rânduit de sus pană jos, gama de icoane din metal argintat, păstrate și astăzi, este opera sculptorului Babic, finalizată în anul 1911.

Deşi coagulase în jurul său o comunitate, biserica Bradu-Boteanu a primit târziu statutul de parohie, în anul 1934. S-a datorat perseverenţei preotului Mitruca  D. Antal pe care articolele din presa vremii îl amintesc ca fiind un slujitor vrednic, iubit şi apropiat de enoriaşi şi primul care a ilustrat activitatea sa pastoral-misionară într-un periodic, "Cronica parohială", tipărit pentru toţi credincioşii parohiei, între ianuarie 1936 -  noiembrie 1938. După numirea lui Antal, de către Sfântul Sinod, ca arhiereu-vicar al sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei şi Arhiepiscopiei Bucureştilor, la altarul bisericii Bradu-Boteanu s-au succedat preoţii: Marius Constantinescu, Nicolae Popescu, Ilie Imbrescu, Stan Dimancea, Constantin Grigorescu, Vasile Axinia, Gheorghe Tudose. Din anul 2009, luna noiembrie, prin încredinţarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a fost numit Paroh al Bisericii Boteanu-Ienii, Preot Dr. Costel Habelea. Din iulie 2014, preot co-slujitor este Ioan Jucan.

De-alungul timpului, sfântul lăcaş a suferit mai multe avarii provocate de cutremurele din 1940, 1977, 1986, şi 1990. Cele mai grav afectate au fost cele trei turle, la cutremurul din 10 noiembrie 1940. Pentru a preîntâmpina prăbuşirea lor, consiliul parohial de atunci a hotărât demolarea turlelor până aproape de cota bazelor lor, reparaţiile dând bisericii Boteanu înfăţişarea existentă până în toamna anului 2012. Atunci au fost ȋncepute lucrările de renovare a bisericii, pentru consolidarea structurii de rezistenţă şi mai ales, pentru ridicarea celor trei turle ȋn forma lor iniţială. Prin voia şi ajutorul lui Dumnezeu, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi cu sprijinul financiar atât al Primăriei Sector 1 București cât şi al credincioşilor, prin efortul echipelor de construcţii şi prin rugăciunile statornice ale întregii parohii, rezultatul este acum vizibil: cele trei turle se înalţă din nou spre cer, străjuite de trei cruci, exteriorul bisericii este finisat, iar, ca noutate, chipurile sfinţilor protectori ai lăcaşului privesc din mozaicurile realizate pe zidul de la apus, deasupra uşii de la intrare. Ȋnsă, renovarea bisericii Boteanu continuă. Sperăm ca peste scurt timp să fie începute lucrările de restaurare a picturii din interior. Pardoseala a fost deja schimbată cu marmură şi îmbunătăţită cu o structură de încălzire electrică, iar stranele din lemn de stejar, au fost recondiţionate.  Membrii parohiei au în vedere şi spaţiul din jurul bisericii, care, deşi restrâns, poate servi unor proiecte arhitecturale cu funcţii specifice unui lăcaş ortodox: o clopotniţă, un pangar, un centru social şi cultural. Până acum s-a concretizat construcţia lumânărarului.

Despre numele bisericii

După cutremurul din 1977, numele Bradu-Boteanu a fost schimbat în cel pe care biserica îl poartă şi astăzi. S-a întâmplat imediat după demolarea Bisericii Ienii sau Enei, monument istoric de la anul 1611, ce se afla vis-a-vis de hotelul Intercontinental. Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor a hotărât la acea vreme, ca numele Ienii să nu fie dat uitării, iar sectorul parohiei să fie alipit la biserica aflată în vecinătate. Atunci, odată cu noua denumire, Bisericii Boteanu-Ienii i s-a adăugat hramul Sfânta Mare Muceniţă Varvara.