Biserica Boteanu - Ienii

București, Sector 1, Str. Boteanu nr. 8

Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul

Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul

Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul –  Cel mai mare om născut din femeie, rămâne în tradiţia Bisericii ca Înaintemergătorul lui Hristos.

Sfântul Prooroc Ioan s-a născut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus Hristos, la Ein-Karem, așa cum atestă mai multe izvoare, în apropiere de Ierusalim. Naşterea sa a fost o minune, fiind profeţită de Îngerul Gavriil în timpul slujbei oficiate la templu de tatăl său, preotul Zaharia. Mama sa, Elisabeta, înaintată în vârstă și stearpă, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Zaharia, tatăl său, nu a crezut în cuvântul îngerului şi, drept pedeapsă, a rămas mut până la punerea numelui fiului său.

Despre nașterea minunată a Sfântului Ioan, dar și despre faptele sale și rolul pe care l-a avut în pregătirea căii pentru primirea lui Iisus Hristos, consemnează Noul Testament. Din Evanghelia după Luca, capitolul 1, aflăm că, după ce s-a petrecut Bunavestire, pe când era încă nenăscut, pruncul Ioan a săltat în pântecele mamei sale, la salutarea Mariei, Maica Domnului.

39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. 40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. 41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, 42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? 44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.”

Sfântul Ioan și-a început propovăduirea în pustiu unde îşi boteza ucenicii. Ducea o viaţă de renunţare, era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, mânca miere de albine şi lăcuste şi se ruga mereu. Pentru felul său de viețuire, asceții și monahii l-au considerat tot timpul un exemplu de urmat.

Ca Înaintemergător al Domnului, Ioan Botezătorul a pregătit calea şi mulţimile pentru primirea lui Iisus Hristos. Mesajul său principal era: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!" Iar despre sine spunea:

”23. El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul.” (Ioan, capitolul 1)

Cei care renunţau la păcate erau botezaţi de Sfântul Ioan în râul Iordan. Despre botezul pe care îl înfăptuia, Înaintemergătorul spunea:

11. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.”

De la Sfântul Ioan, cel care a mărturisit despre Domnul Iisus Hristos - "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan, capitolul 1, 29) a primit botezul în apele Iordanului și Mântuitorul Iisus Hristos pe când avea 30 de ani. În momentul Botezului s-a arătat Sfânta Treime.

13. În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. 14. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? 15. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. 16. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. 17. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit". (Matei, capitolul 3)

În predicile sale Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul  l-a criticat, în repetate rânduri, pe regele Irod pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soţie a fratelui său vitreg, Filip. Aceast fapt i-a și atras întemniţarea. La o petrecere cu mulţi oaspeţi, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în faţa tatălui său vitreg, Irod, care i-a promis ca recompensă orice. La îndemnul mamei, fata a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tipsie, iar ea i l-a dat mamei sale. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost luat și înmormântat de ucenicii lui. Potrivit tradiției înmormântarea a avut loc în oraşul Samaria.

După scrierile istoricilor Rufinus şi Teodoret mormântul Sfântului Prooroc a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în 362, o parte dintre moaşte fiind arse. Cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria, unde, la 27 mai 395, a fost aşezată în biserica ce îi poartă numele.
            Despre capul Înaintemergătorului, Nichifor şi Simeon Metafrastul spuneau că ar fi fost îngropat separat, în fortăreaţa Machaerus sau chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astăzi, capul Sfântului se află la Roma. Fragmente din moaşte se mai găsesc şi în Biserica Coptă, la mănăstirile dintre Cairo şi Alexandria.

Biserica a inchinat Sfântului Ioan Botezătorul șase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului său (25 mai).

 

Tăierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

 

Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta, capul Botezatorului, ca răsplată.

Capul Sfantului Ioan a avut, dupa tradiția Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat. Prima și a doua aflare a capului sunt sărbătorite la 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este praznuită la 25 mai.
         Potrivit traditiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în Muntele Eleonului, într-un vas de lut.
         Dupa un timp, un proprietar bogat și-a lepădat poziția socială și a lăsat toată deșertăciunea acestei lumi și crezând în Hristos s-a făcut monah sub numele de Inochentie. Ca monah, el s-a sălășluit chiar la locul unde se afla îngropat capul Botezătorului Ioan. Dorind să-și zidească o chilie și o bisericuță, el a săpat adânc și a descoperit un vas de pământ în care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezatorul. Când s-a apropiat de trecerea la cele veșnice, spre a nu fi gasit și pângărit de păgânii ce se înmulțiseră în zonă, el a luat capul Sfântului și l-a ascuns din nou în pământ, în același loc.
         Capul Sfântului Ioan Botezatorul a rămas aici până în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, când Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat unor doi călugări și le-a poruncit să fie dezgropat cinstitul său cap. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.
          În vreme ce călugării călătoreau cu capul Sfântului într-un sac, au întâlnit un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi calugari. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorită prezenței capului proorocului, iar când și-a simțit sfârșitul, a pus capul Sfântului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale.

Racla a ajuns în grija lui Eustațiu, un monah arian, care locuia într-o peșteră. Multe minuni s-au petrecut la această peșteră. Din nefericire, Eustațiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neștiind ce ascunde în peștera sa. După un timp, Eustațiu, știind că va fi trimis în exil, a îngropat capul Sfântului Ioan Botezătorul.
        Peștera a fost locuită de niște monahi credincioși, care au ridicat în apropierea ei o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, a văzut un foc mare la peștera de lângă orașul Emesa, în timpul cântârii psalmilor. Așa a aflat, în chip minunat, capul Sfântului. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.
          În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de catre Sfântul Ignatie (860), în vremea împaratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.