Biserica Boteanu - Ienii

București, Sector 1, Str. Boteanu nr. 8

Sf. Mare Mucenita Varvara

Sf. Mare Mucenita Varvara

Sfânta Mare Muceniță Varvara a pătimit pentru Hristos în anul 306, în timpul împăratului Maximian. Ea era singurul copil al păgânului Dioscor din oraşul Heliopolis (Egipt). Frumusețea ei neasemănată l-a făcut pe tatăl său să o ţină sub pază în palat,  departe de ochii lumii, într-un turn.  În singurătate, uitându-se din înălţimea palatului peste întinsul pământului, Varvara se gândea că nu zeii, ci altcineva trebuie să fi făcut cerul şi pământul. Şi-a dat seama că este un Mare Stăpân al Lumii, dar nu ştia cum se numeşte.

Odata, ieșind din palat şi împrietenindu-se cu nişte tinere creştine, Varvara a aflat Adevărul. Dumnezeu i-a scos în cale şi un preot din Alexandria care venise în Heliopolis în haine de negustor. Acesta i-a descoperit marea taină a creştinătăţii, taina mântuirii lumii. A învăţat-o credinţa în Iisus Hristos şi a botezat-o în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh .

Aflând că fiica lui s-a creştinat, Dioscor a vrut să o ucidă pe Varvara, însă aceasta a scăpat fugind. Ajungând înaintea unui munte şi nemaiavând unde să se ascundă de mânia tatălui ei, s-a rugat lui Dumnezeu să o salveze. Domnul a auzit pe roaba Sa şi îndată a despărţit peretele de piatră al muntelui şi a intrat în acea despărţitură care s-a şi închis. Neîncetând să o caute, tatăl ei a găsit-o în cele din urmă într-o peşteră şi fără milă, a luat-o şi a dus-o înaintea conducătorului Marcian, înaintea căruia a mărturisit pe Hristos și i-a negat pe idoli. Drept urmare, Sfânta Varvara a fost supusă supliciilor pe care le-a răbdat cu puterea credinţei. Vindecându-i-se rănile, Marcian s-a mirat şi i-a zis: ”Adu jertfă zeilor şi le mulţumeşte că te-au făcut sănătoasă”. Sfânta Varvara a refuzat, mărturisind în continuare pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Pe Dioscor, orbit de furie, nu l-a durut inima, văzând chinurile cele multe ale fiicei sale și fiind impietrit de diavol, a luat pe fiica sa și a dus-o pe ea la locul cel de tăiere, care era asezat pe un munte, afară din cetate. A fost dusă de alt ostas și Sfânta Iuliana. Și când mergea pe cale, Sfânta Varvara se ruga către Dumnezeu, zicând: "Dumnezeule cel fără de început, Care ai întins cerul ca un acoperământ și pământul l-ai întemeiat pe ape, Cela ce răsari soarele Tău spre cei buni și spre cei răi și dai ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Tu, și acum, auzi-mă pe mine, roaba Ta, care mă rog către Tine. Ascultă-mă Împărate, și dă darul Tău la tot omul care mă va pomeni pe mine și pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boală năpraznică și moartea neasteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că Tu știi, Doamne, că trup și sange suntem și lucrul preacuratelor Tale mâini".

Așa rugându-se Sfânta, s-a auzit glas din Cer chemând-o pe ea, împreună cu Iuliana, întru cele de sus și făgăduindu-i a-i implini ceea ce cerea. Mergeau amândouă Sfintele Mucenițe Varvara și Iuliana spre moarte cu mare bucurie, dorind a se dezlega mai degrabă de trup și a trece către Domnul. Și ajungând la locul cel însemnat, mielușeaua lui Hristos, Varvara, și-a plecat sub sabie sfântul său cap și a fost tăiată de mâinile nemilostivului său tată.

Un oarecare bărbat credincios din cetate, a luat cinstilele moaște ale Sfinlelor Mucenițe, le-a dus în cetate și le-a îngropat cu cinstea ce se cuvenea. A zidit și o biserică peste dânsele, întru care multe vindecări s-au făcut de la moaștele Sfintelor, cu rugaciunile lor și cu darul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, al unuia Dumnezeu în Treime, a Cărui este slava in veci! Amin.