Biserica Boteanu - Ienii

București, Sector 1, Str. Boteanu nr. 8

Sf. Mare Mucenic Gheorghe

Sf. Mare Mucenic Gheorghe Sf. Mare Mucenic Gheorghe Sf. Mare Mucenic Gheorghe

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea, în Capadocia. Parinții săi erau oameni bogați și cu mari demnități împărătești. Deși pe vremea aceea religia creștină era prigonită, el a primit de mic, o aleasă educație în spiritul iubirii lui Hristos. A fost sfătuit de parinții săi să îmbrățișeze cariera militară, remarcându-se printre ostașii de frunte ai armatei romane din vremea împăratului Dioclețian, ajungând tribun, comis, apoi general. Cu o tărie sufleteasca rar întâlnită și fugind de deșertăciunea petrecerilor ușoare, care erau în floare în acea vreme, tânărul Gheorghe și-a dus viața în spiritul învățăturilor creștine.

Pe atunci, religia oficială a statului era cea pagână, dar și numărul celor ce urmau învățătura creștină era în creștere. Gheorghe a devenit în întregime ostaș al lui Hristos, așa cum este numit și în cântările sfinte, tăgăduind puterea idolilor și refuzând să-1 recunoască pe împăratul Dioclețian ca zeu și domn, așa cum se intitula acesta. El privea cu adîncă mâhnire ordinele pe care le dădea împăratul păgân împotriva religiei creștine.

În primavara anului 303, când Dioclețian își aniversa 20 de ani de conducere a imperiului, s-au organizat mari serbări în special în Nicomidia, unde se gasea și Sfântul Gheorghe, fiind încă în slujba împăratului. În fața tronului a fost adusă și o mulțime de creștini. La ordinul împăratului de a i se aduce jertfe, creștiniiau răspuns: "Noi cunoaștem doar un singur împărat, pe Hristos dătătorul de viață, cel care ne cere să iubim adevărul, cinstea și demnitatea și dacă le îndeplinim, am caștigat ceva ce n-aveți voi - sufletul și viața de veci, moartea pentru lumea aceasta și împărăția cerurilor pentru lumea cealaltă". Atunci Dioclețian, ca o fiară în disperare, aordonat: "Creștinii să fie arși de vii!”.  În stânga crudului împărat era soția sa, împărăteasa Priscia, care rămăsese înmărmurită, iar în dreapta lui Dioclețian statea generalul Gheorghe, cu ochii plini de lacrimi. Când văzu cum ard creștinii, Gheorghe strigă cu putere: "Și eu sunt creștin, pe tine te respect, Împărate, dar sufletul meu este al Aceluia care este Calea, Adevărul și Viața". Surprins de cele spuse împăratul i-a smuls sulița și l-a lovit, dar Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat. A fost apoi, aruncat în închisoare, dar nu s-a înfricoșat de chinurile și umilințele la care a fost supus, biruindu-le prin credinţă şi dragoste  pentru Hristos. Statornicia lui în credință, au determinat-o pe soția împăratului să primească botezul lui Hristos, luându-și numele de Alexandra.

Dioclețian l-a cheamat pe Sfântul Gheorghe din închisoare, obligându-l să jertfească idolilor. El însă, a refuzat spunand: "Eu nu mă închin decât lui Hristos, Cel ce a slujit adevărului și Lui îi aduc ca jertfă inima și sufletul meu". În fața acestui răspuns, Diocletian l-a întreabat: "Ce iti da tie religia crestina, de a-i imbratisat-o si renunti la onorurile mele?", iar Sfantul Gheorghe raspunde: "Onorurile tale, imparate, sunt bune, daca servesc omului si fericirii lui, dar daca eu sunt fericit si altul nenorocit, pentru mine este un chin groaznic. As vrea ca toti sa fie ca Cel ce a fost bun, drept, milostiv si rasplata Lui a fost rastignirea". Toți au înțeles atunci că Sfântul Gheorghe era un creștin convins.

Împăratul a ordonat atunci să fie aruncat într-o groapă cu var clocotind, dar Sfântul Mucenic a ieșit întreg. Sfătuit de guvernatorul Magnețiu, Dioclețian a poruncit ca tânărul să fie încălțat în butuci de fier. Cuiele i-au străpuns tălpile și pe unde mergea rămâneau urme de sânge.  Adus din nou în fața împăratului, acesta l-a întreabat pe sfânt: "Cum de ești nevătămat, dupa cele întâmplate?" Și răspunsul Sfantului Gheorghe a fost: "Nu știi oare că Pavel, care din prigonitorul creștinilor a ajuns apostolul cel mai vestit al lui Iisus din Nazaret, a zis: ”Nu mai traiesc eu, ci Hristos trăiește în mine?” Acest Hristos n-a venit la voia întâmplării în lume, ci a fost profetit. Iată specificul religiei creștine. Ea este plinirea legii și a proorocilor, pe când religiile celelalte sunt născute în istorie și în istorie dispar, iar creștinismul, pentru cei ce-l acceptă, este și pentru veacul de acum, și pentru cel viitor. Dumnezeirea lui Iisus a fost arătată prin Înviere, iar indumnezeirea creștinilor se face prin trăirea Evangheliei. Voi, păgânii, deși jertfiți zeilor, dați frâu liber patimilor și destrăbălărilor voastre".

Atunci, Dioclețian, clocotind de furie, a ordonat să i se taie capul Sfântului Gheorge și acest lucru s-a întâmplat la 23 aprilie 303. Trupul sfântului a fost aruncat în groapa comună a sclavilor, iar mai târziu a fost dus de un slujitor al său și îngropat aproape de cetatea Lida, din Palestina, locul de origine al mamei sale. Astăzi, moaștele Sfântului Gheorghe se găsesc spre cinstire într-un vechi sfânt lăcaș - Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Lida. Urmând tradiția vechilor biserici, ea a fost clădită chiar în locul unde sfântul a fost îngropat. În interiorul ei se păstrează și lanţul cu care a fost legat Sfântul Gheorghe înainte de a fi dus  la martiriu.